Planetele Sistemului Solar și exoplanetele – cel mai apropiat sistem (TRAPPIST-1) aflându-se la o distanță de 39 ani lumină – vor deveni în curând destinațiile următoarelor expediții spațiale.

în drum spre aceste corpuri cerești organismul uman va fi expus microgravitației – adică câmpul gravitațional al Pământului își va pierde forța de atracție asupra astronauților. Această stare de imponderabilitate influențează sistemul nervos autonom, care este responsabil de reglarea și armonizarea funcțiilor organelor interne: inimă, vase sanguine, plămâni, etc. În consecință, după aterizare (pe Pământ sau pe una din planetele amintite)  sistemului nervos autonom îi este necesar o perioadă considerabilă de timp pentru a se readapta la gravitația planetei. În acest timp, astronauții suferă de intoleranță ortostatică: nu pot sta în picioare, deoarece tensiunea lor arterială se prăbușește în această poziție.

(în imaginile de mai sus vedeți echipajel navelor spațiale chinezești și rusești după aterizare. Nici americanii nu stau mai bine pe picioare…)

Una din metodele prin care se poate evalua funcția sistemului nervos autonom este înregistrarea variabilității ritmului cardiac. Echipa HOLTER a Spitalului Marghita, care are o vastă experiență în măsurarea și interpretarea ratei de variabilitate a ritmului cardiac (HRV) propune o nouă metodă de antrenare a sistemului nervos autonom – care ar putea preveni aceste complicații cardiovasculare legate de călătoria spațială. Deși cercetările sunt încă în stadiul de proiectare (Spitalul din Marghita – deși în plină eră spațială – încă nu deține un costum spațial necesar pentru experimentele în microgravitație), soluția propusă ar putea reprezenta o metodă prin care astronauții nu ar mai necesita lunga perioadă de readaptație după aterizare: exploratorii care vor folosi tehnologia propusă de echipa HOLTER a Spitalului Marghita vor putea începe explorarea noilor planete cu luni înaintea astronauților care nu beneficiază de această inovație.